Pietre prețioase - perle

Pietre prețioase - PERLE

Zodie şi istorie: este piatra zodiilor Rac (22.06 - 22.07) şi Peşti (19.02 - 20.03).

Nume şi istorie: Un fragment din cea mai veche bijuterie cu perle cunoscută, a fost găsită în sarcofagul unei prinţese persane şi datează din anul 520 I.C., fiind expus la Muzeul Luvru din Paris. Anticii credeau că perlele sunt un simbol al Lunii şi ca au puteri magice. În limba latină, cuvântul echivalent pentru perlă înseamnă "unic", ceea ce arată faptul că două perle nu pot fi identice. Perlele erau, de asemenea, preţuite de romanii şi grecii antici, fiind numită „margarita"(vezi mărgăritarul românesc) şi simbolizau persoana iubită. În timpul Romei antice, perlele erau considerate simbolul cel mai înalt al bogăţiei şi al statutului social. Femeile romane purtau perlele şi în pat, astfel că atunci când se trezeau îşi conştientizau imediat bogăţia şi statutul social înalt. Egiptenii preţuiau perlele atât de mult, încât erau îngropaţi. În perioada antică, cele mai preţuite perle proveneau din Persia şi India. În lumea musulmană, perla era corelată cu simbolul femeii virgine, iar la kurzi era considerată embrionul care se dezvoltă în uterul matern. În China, perlele simbolizau bogăţia, înţelepciunea şi demnitatea; în India, aveau ca semnificaţie prolificitatea şi erau considerate un simbol al lacrimilor, iar măcinate se consumau ca afrodiziac; în Japonia ele însemnau noroc. Se spune că regina Cleopatra a scufundat o perlă într-un pahar cu vin şi apoi l-a băut cu perlă cu tot, doar ca să câştige un rămăşag cu Marc Antoniu, că ea va putea consuma averea unei ţări întregi la o singură masa. În mod simbolic evident, acest gest a subliniat cât de preţioase erau considerate perlele în acele vremuri. Grecii ţineau şi ei perlele la mare preţ atât pentru frumuseţea lor inegalabilă, cât şi pentru asocierea lor cu dragostea şi căsătoria. O veche legendă arabă spune că perlele se formează atunci când picăturile de rouă căzute din cer în ocean se umplu de lumina Lunii şi sunt înghiţite apoi de scoici. Acest dar al mărilor a fost adus prima dată, din Orient în Occident, de către Cavalerii Cruciaţi. În timpul Evului Mediu, fecioarele nobile dăruiau iubiţilor lor cavaleri delicate coliere de perle şi aceştia le purtau adesea pe câmpul de lupta, crezând că magia posedată de minunatele pietre îi va proteja, în lupte, de răni. Tot în acea perioadă, li se va atribui un simbol sacral, ca semn de dragoste faţă de Dumnezeu(erau numite „lacrimile" Lui), ele fiind amintite în Noul Testament. S-au folosit în farmacie ca medicament, sub formă de preparat din praf de perle amestecat cu oţet sau zeamă de lămâie. Acest obicei a fost preluat de la arabi şi s-a extins apoi prin secolul XIX şi în Europa. În timpul perioadei Renaşterii, perlele au legat relaţii între curţile Europei. De vreme ce perlele deveniseră atât de apreciate, unele curţi regale europene au dat chiar legi ce interziceau purtarea perlelor de către cei care erau în afara membrilor nobilimii. Până la începutul anilor 1900, perlele rămăseseră accesibile doar celor bogaţi şi faimoşi. În 1916, renumitul bijutier francez Jacques Cartier şi-a cumpărat renumitul său magazin din New York, de pe bulevardul Fifth Avenue, oferind în schimb pentru valoroasa proprietate, două coliere cu perle. Astăzi, datorită culturilor de perle, acestea sunt accesibile şi disponibile aproape pentru oricine.

Descriere: Este de natura organica la fel ca jaisul, chihlimbarul si coralul. Compoziţia chimică: carbonat de calciu. Perla naturală, popular numită şi mărgăritar, este un obiect rotund din sidef cu duritatea de 2,5-4,5, care este o combinaţie dintre carbonat de calciu(aragonită, calcită), cristale care determină prin fenomenul interferenţă luciul perlei şi o substanţă organică proteică complexă numită „conchin" sau „conchiolină". Perlele naturale se formează mai mult sau mai puţin la întâmplare, atunci când marea introduce un "intrus", o impuritate (de pildă, un fir de nisip) în interiorul unei scoici, ce devine apoi captivă în interiorul scoicii. Prezenţa impurităţii irită scoica şi aceasta, din reflex de apărare în faţa unui corp străin, generează sidef îmbrăcând imperfecţiunea în acest înveliş preţios(ce „lecţie" spirituală!"). Sideful natural este o combinaţie de carbonat de calciu, în formă cristalizată şi substanţe organice proprii scoicii, conchiolin (o proteină organică care asigură lipirea sidefului pe impuritate). De-a lungul unei perioade de mulţi ani, acest înveliş, creşte constant prin secretarea continuă de către scoică a sidefului, atâta vreme cât imperfecţiunea este încă prinsă în scoică, formând perla. Lustrul, irizările şi culorile specifice sidefului, specifice fiecărei perle care se formează, depind în cele din urmă de numărul şi grosimea straturilor depuse unul peste altul. Mărimea, forma şi culoarea unei perle sunt determinate de combinarea mai multor factori, inclusiv de mărimea şi forma "intrusului", sau de faptul că scoica este de apă dulce sau de apă sărată, sau de regiunea geografica unde trăieşte scoica.

Culori: Culoarea perlei de la variantele de culoare albă la galben, roz, sau cenuşiu, este determinată de temperatura apei şi de mediul în care a trăit scoica. De asemenea, există şi perlele negre tahitiene, extrem de rare şi scumpe.

Calităţi: Perla este supranumită „lacrima lui Dumnezeu". Are un puternic rol protector, poate cel mai puternic din punct de vedere spiritual şi al tămăduirii sufletului. Intensifică sentimentul de dragoste, respectul de sine şi încrederea în propria persoană. Este un simbol al sincerităţii, purităţii, inocenţei şi cinstei. Aduce succes, fericire, dragoste, noroc, prietenie, dragoste, bani; oferă protecţie, noroc, creativitate, curaj, înţelepciune, frumuseţe, compasiune, loialitate. Favorizează o căsnicie fericită. Combate sentimentul de teamă., deoarece calmează, linişteşte. Are efect maxim dacă este purtată fără alte cristale.

Efecte asupra sănătăţii: Dacă se bea apa în care au stat timp de o noapte câteva perle, apa are efect tonic asupra organismului; protejează naşterea, sănătatea femeii; măreşte vitalitatea, fertilitatea, longevitatea; stimulează digestia, activitatea intestinelor, ficatului, rinichilor, stomacului, globulelor albe, diafragmei, splinei, muşchilor, pancreasului; scade sângerarea.