Un creier de cristal

Un creier de cristal

Un băiețel care s-a născut în Londra, acum 43 de ani și care a fost primii ani de viață un copil întârziat din punct de vedere mintal și fizic a devenit unul din cei mai inteligenți oameni, mintea lui devenind obiect de studiu. M-a fascinat teribil povestea lui de viață, ca și performanțele pe care le-a atins la vârsta adultă. Daniel Tammet ”suferă” de o tulburare numită sinestezie, care constă într-o împletire neobișnuită a simțurilor, căci pentru el cifrele au formă, culoare, textură. Pentru alți câțiva ca el, melodiile au gusturi sau culori. În prezent, Daniel vorbește 11 limbi, el putând învăța o limbă nouă în aproximativ o săptămână și poate afla răspunsuri la probleme matematice dificile în câteva secunde, căci așa cum spune el însuși, el nu calculează, ci ”vede” rezultatele. A făcut senzație la un show în 2004, spunând din memorie peste 25.000 de zecimale ale numărului Pi, în cinci ore fără oprire.

Când era copil, Daniel Tammet, primul din cei nouă copii al unui modest cuplu britanic, plângea aproape tot timpul și se dădea cu capul de pereți. Pe la doi ani a început să aibă crize de epilepsie, o boală mentală caracterizată de pierderea periodică a cunoștinței, însoțită de atacuri convulsive. Medicii păreau neputincioși și atacurile se înmulțeau fără ca vreun tratament să aibă efect. Apoi, aproape de a împlini patru ani, a avut o criză epileptică foarte puternică, după care aceste crize au încetat și starea băiatului s-a îmbunătățit constant. Ei bine, asta m-a uluit pe mine, acest miracol al revenirii sale și al vindecării de epilepsie, boală care se consideră a fi o manifestare a unei leziuni a creierului. Aceasta poate avea o origine traumatică, deci un șoc, o lovitură la cap la naștere sau imediat după naștere, sau poate fi determinată de o infecție cerebrală (50% din cazuri). Pentru restul cazurilor, în general, nu se poate indica nici o cauză a apariției vătămării cerebrale care a dus la apariția crizelor epileptice. Mai adaug că la vârsta de 25 de ani, Daniel Tammet a fost diagnosticat cu sindromul Asperger, o variantă de autism, dar totuși el este aparte și în acest spectru. Dintre cei care suferă de autism, 10% au abilități pentru știință, pe când în populația obișnuită, doar 1% posedă așa ceva. Dar savanții care au un sindrom autist, mai mult sau mai puțin sever, au dificultăți de comunicare și de integrare socială, pe când acest băiat cu un creier uimitor, vorbește cursiv și învață cu ușurință limbi străine. În plus, el este chiar creativ din punct de vedere literar, scriind mai multe cărți de succes și ținând conferințe și interviuri cu dezinvoltură.

Daniel Tammet

Din primul moment, am zis că boala lui, dar mai ales momentul în care el a început să se vindece trebuie să se vadă neapărat din punct de vedere astrologic. Natura bolii și a sindromului său autist indică și direcția de investigare astrologică și anume analiza planetei Mercur și a lui Uranus. Mercur este guvernatorul natural al sistemului nervos și poziția lui într-o astrogramă natală este un indicator important pentru starea acestuia. Deși bine plasat în zodia Vărsător, conjuncția cu Marte și opoziția la Jupiter îl arată slăbit din naștere sau imediat după naștere (Jupiter este guvernatorul casei a IV-a, care arată chiar începutul vieții și a semnului interceptat Săgetător din casa I, a vitalității). Uranus, ca octavă superioară a lui Mercur, e în casa subconștientului (de unde pare că scoate el la iveală, aproape instantaneu, rezolvările problemelor matematice) și cu aspecte bune la Nodul Nord, sensul vieții, și la Lună. Asta e de două ori bine, căci Uranus este planeta care guvernează semnul Vărsător în care se află Mercurul și Soarele lui Daniel. Dar aceste considerații nu mă satisfăceau prea mult, ele fiind doar o confirmare a problemelor lui de sănătate din primii săi ani. Eu ”vânam” indiciile vindecării lui uimitoare și ale transformării creierului său, așa cum au spus-o medicii și toți cei care au studiat mintea lui fenomenală.

M-am pregătit să aflu tranzitele excepționale care credeam eu că vor arăta acel moment aproape miraculos. Am fost dezamăgită că, la vârsta de 3-4 ani, în afară de un sextil Uranus/Mercur, aspect insuficient după părerea mea, și acela contracarat de alte aspecte dificile la același Mercur, nu am găsit nimic. Tot citind despre epilepsie, am găsit o explicație medicală pentru dezvoltarea abilităților lui matematice. Medicii spun că în fapt, crizele de epilepsie produc la unii oameni blocarea unor părți ale creierului, permițând altora să se dezvolte excesiv și să devină superperformante. Dacă la Daniel Tammet, ele au blocat emisfera stângă, el ar fi trebuit să aibă probleme cu limbajul și înțelegerea cuvintelor, dar i-au permis ca să activeze emisfera dreaptă care este în legătură cu matematica și memorarea. Dar nu s-a întâmplat așa: creierul lui a evoluat pe ambele paliere. Și gândindu-mă eu așa la cazul lui, am simțit legătura cu evoluția propriului meu fiu, născut în urma unui travaliu îngrozitor care ne-a adus pe amândoi la limita dintre viață și moarte, deoarece amândoi a trebuit să fim resuscitați.

Fiul meu a fost un copil care s-a dezvoltat mai lent din punct de vedere al comunicării și am pus asta pe seama lui Mercur retrograd din tema lui natală. Din cauză că se exprima cu dificultate (vorbea corect, dar foarte puțin), în primii doi ani de școală nu a fost considerat un elev strălucit. În clasa a III-a, s-a schimbat ceva, căci a început să se manifeste capacitatea lui de a rezolva problemele de matematică altfel decât toți ceilalți copii și punându-și în dificultate învățătoarea. În clasa a VIII-a și-a uimit din nou profesorii, asta după ce eu fusesem așa de supărată că profesoara de geografie îmi spusese că nu crede că ia capacitatea. Nu a luat notă foarte mare la geografie, dar la proba de matematică a luat cea mai mare notă dintr-un centru de examen cu 1200 de elevi. În liceu, cam tot așa: destul de bine la matematică și fizică, cu sclipiri care uimeau, dar nici nu prea muncea potrivit capacității sale de abstractizare, la celelalte materii unde trebuia să vorbească, se descurca mai greu. Sfârșitul clasei a XII-a și admiterea la facultate, iarăși a arătat ce potențial avea: s-a hotărât, cu o lună înainte, să dea la o cu totul altă facultate decât se pregătea, cu limbă de predare engleză, materie la care nu se pregătise și unde ea era eliminatorie. Băiatul meu timid și mai greoi în exprimare a intrat fără probleme, ba după terminarea facultății tehnice, a început să țină și cursuri online de antreprenoriat.

Care a fost cauza transformării fiului meu, deși nu atât de spectaculoasă ca a lui Daniel Tammet? Cauza a fost un aspect particular și extrem de puternic pe care l-a făcut Mercur progresat. La fiul meu, când a trecut în clasa a III-a, Mercur retrograd natal a devenit, prin progresie, direct și acela a fost primul punct de cotitură. În ultimii doi ani de liceu, Mercur progresat a fost conjunct cu Mercur natal și atunci a participat la olimpiade de fizică, devenind și mai sigur pe el în ceea ce privește socializarea. Iar în ultima parte a clasei a XII-a și pe perioada admiterii la facultate, Mercur progresat s-a apropiat foarte mult de Soarele său natal, fiind în cazimi. Se spune că o planetă se află în cazimi, atunci când este la o distanță mai mică de 17 minute de Soare: în această poziție particulară, planeta împrumută din puterea și strălucirea Soarelui și este foarte puternică și liberă să se exprime. Mercur progresat arată cum ne maturizăm și evoluăm din punct de vedere mental și cum ni se schimbă stilul de comunicare, iar impactul unui aspect de-al său poate dura în jur de un an de zile.

Când Daniel Tammet avea 2 ani și i-au apărut crizele epileptice, la acel moment Mercur progresat devine conjunct cu Martele său natal (arătând inflamația creierului). La vârsta de 3 ani și 9 luni, Mercur progresat intră în cazimi cu Soarele, aspectul ținând până pe la 4 ani și jumătate. Cum Mercur al său natal era în exaltare și conjunct cu steaua fixă Bos, care dă un intelect ascuțit și pătrunzător), punctul de progresie i-a dat un impuls pentru a se vindeca și a repara urmările traumei sale. Timiditatea lui Daniel, prezentă și acum, este mai mult o caracteristică a personalității lui (Ascendentul în Scorpion), cât și a modului în care a fost tratat în anii de școală, ca un copil mai ciudat, care închidea ochii și rezolva problemele cele mai grele și nu ca simptom de tip autist.

Aspectele temei natale nu se dizolvă complet, este un bagaj pe care-l purtăm cu noi toată viața, dar utilizând astrologia evolutivă, putem să le modelăm în interesul nostru. Dacă mai intervine și șansa de a găsi, în acele perioade, și persoanele potrivite să ne dea o mână de ajutor și cu puțin noroc, putem repara aspecte nefericite și intensifica pe cele favorabile.

Vă invit să citiți și articolul ”Mintea ca un bisturiu”, dedicat aspectelor atât de fascinante și uneori greu de controlat, Mercur/Pluton: https://astrovesta.com/articole.php?id=68