Steaua Craciunului

Steaua Craciunului

Există o stea minunată care se poate vedea foarte bine în aceste nopți magice, ale trecerii dintr-un an în altul. Aceasta este Sirius, cea mai strălucitoare dintre stelele fixe, strălucirea ei fiind de 20 de ori mai mare decât cea a Soarelui nostru și de două ori mai masivă decât el. Sirius face parte din constelația Câinelui Mare și are o culoare albă strălucitoare, cu tente de albastru și violet. Atunci când atmosfera este curată, Sirius strălucește în toate culorile curcubeului, într-o splendoare nocturnă.

Originea numelui acestei stele provine din cuvântul grecesc „sirio”, care înseamnă „arzător”, „spumant”. Alte surse indică o legătură cu zeul egiptean Osiris, căci Sirius era steaua zeiței Isis, sora și, în același timp, soția lui Osiris. Cu 100.000 de ani în urmă, această stea se afla în constelația Racului, în partea estică a Căii Lactee. De atunci ea a traversat Calea Lactee și acum se află aproape în partea opusă.  Adorarea de către egipteni a acestei stele începe în jurul anului 3285 î. Hr., când orbita sa a răsărit în timpul solstițiului de vară(21-22 iunie), marcând începutul Anului Nou, la acea vreme. Apariția ei era considerată un semn bun, căci atunci începea Nilul să se reverse hrănind terenurile care asigurau recolte bogate. Ea mai era considerată "Câinele de Pază" al anotimpurilor.

Existau în Teba cel puțin șapte temple care erau orientate spre locul de răsărit al stelei Sirius. Sirius este reprezentată și pe zidurile unor temple apropiate din Sahara, datate în jurul anului 2700 î.Cr. și care se presupune că au fost ridicate în onoarea sa. În zodiacul pătrat din Denderah, era reprezentată de o vacă așezată într-o barcă și care avea deasupra capului o stea. Dupa ea, urmau zeițele Sothis și Anget ce aveau două urne din care se revărsa apa, făcând legătura dintre revărsarea Nilului și răsăritul stelei Sirius. Persanii aveau diferite nume pentru Sirius: Câinele Conducător, Steaua Sudului sau Creatorul Prosperității. Asirienii o numeau Steaua Câinelui sau Câinele Soarelui. La romani, simbolul pentru Sirius era un șacal sau un cap de câine, reprezentand păzitorul orizontului vizibil și al solstitiilor, fiind și Zeul Vânătorii.
 
Un alt nume al ei era Janitor Lethasus - Păzitorul Iadului, făcând din Sirius un Cerber al lumilor joase. Chinezii o numeau Tseen Lang, adică Lupul din Ceruri, deoarece considerau că strălucirea ei neobișnuită îi păzea de atacurile hoților. În general erau considerați plini de bogăție și renume cei născuți între Sirius și Procyon(în perioada 5-15 iulie). Considerată de astrologii antici drept "Soarele Central al Căii Lactee", poetul Manilius o numea "Soarele îndepărtat care luminează astrele izolate, deoarece Sirius este centrul de gravitație al roiului local de stele, vecinul nostru cel mai apropiat. Sirius este Soarele Soarelui și Soarele se învârte în jurul lui Sirius așa cum Pământul se învârte în jurul Soarelui.”

Sirius

Sirius bine poziționată într-un horoscop promite faimă, onoruri, bogăție și succes în afaceri. Așa că vă invit ca, în perioada dintre Crăciun și Anul Nou, să priviți pe cer și să căutați pe Sirius pentru a vă pune o dorință pentru aceste domenii. Puteți vedea mai sus cum va arăta cerul Bucureștiului, în noaptea de Anul Nou, și cât de frumoasă și vizibilă va fi steaua Sirius dacă atmosfera va fi prielnică. Dar cel mai bine încercați să o reperați pe viu, începând din serile anterioare Crăciunului și până după Anul Nou!
Să aveți sărbători magice!

AstroVesta®