Cei care sunt interesați de zodiace, mai ales cele generaliste, care țin cont de semnul solar, adică de zodia în care se afla Soarele la momentul nașterii, se poate să fie bulversați de știrile care spun că zodia lor s-a schimbat. Dragostea de spectaculos a majorității mass mediei este, din păcate, mai mare decât cea de adevăr și trebuie să explic aici că este vorba de o confuzie care se face adesea între zodii și constelațiile zodiacale.
Din timpurile străvechi, oamenii au observat forme imaginare formate din grupuri de stele, pe cerul nopții. Folosind linii, ei au unit stelele în aceste grupuri, spre a forma figuri numite constelații. Fiecare constelație reprezintă un animal, un obiect sau o figură mitologică. Ptolomeu este cel care a împărțit cele peste 100 de stele pe care le-a putut vedea în secolul II d.C. în 48 de constelații, într-un catalog numit Almagesta. El a locuit în orașul Alexandria din Egipt unde se pot observa mai multe stele sudice decât din România, fiindcă Egiptul este mai aproape de Ecuator. În secolul XVI, odată cu explorarea emisferei sudice de către navigatorii europeni, pe lângă animale, oameni și locuri nemaiîntâlnite, ei au reușit să vadă și alte stele necunoscute. Astfel s-au mai adăugat până în prezent și datorită mijloacelor moderne și performante de căutare în spațiu, zeci de mii de stele catalogate și alte 40 de constelații, astăzi fiind cunoscute, în total, 88 de constelații în Calea Lactee(galaxia care găzduiește sistemul nostru solar).
Văzute de pe Pământ, toate stelele strălucitoare par că sunt legate fizic, dar alăturarea lor este totuși arbitrară(dar făcută de astronomi), căci nimic material nu delimitează o constelație de alta. Ecliptica, acea elipsoidă pe care o vedeți în imaginea alăturată este calea, drumul, traiectoria pe care se deplasează Soarele, Luna și planetele sistemului solar, așa cum se văd ele de pe Pământ. Ele nu traversează toate cele 88 de constelații, ci numai o parte din ele și anume cele 12 constelații zodiacale care au aceeași denumire cu zodiile binecunoscute(cele 12, de la Berbec la Pești). Deci, să recapitulăm: constelațiile sunt fixe, căci stelele care le alcătuiesc sunt considerate fixe(ele se deplasează foarte încet cu 50 de secunde într-un an, aproximativ un grad la 72 de ani). Soarele, Luna și planetele se deplasează după traiectorii în formă de elipsă. Există un zodiac care ia în considerare cele 12 constelații străbătute și acesta se numește zodiac sideral, dar el este folosit de un număr infim de astrologi și asta pentru că el nu are legătură cu ceea ce se petrece pe Pământ sub influența mișcării astrelor. Dar astrologia tocmai pe asta se bazează: pe felul cum influențează astrele omul care se află pe Pământ, nu în spațiu.
Sistemul pe care se bazează astrologia a împărțit un an astrologic, de la un echinocțiu de primăvară până la următorul echinocțiu de primăvară, în 12 arce de cerc egale(a aproximat elipsa cu un cerc care are, bineînțeles, 360 de grade). Cum Soarele se deplasează cu aproximativ 1 grad pe zi(corect e 59 de minute), el parcurge, în mod firesc, acest cerc într-un an de zile. Cum astronomii au făcut o împărțire arbitrară a stelelor în constelații, de ce să fie blamați astrologii care bazându-se pe observațiile de mii de ani, când astronomia nici nu exista ca știință de sine stătătoare, că au făcut împărțirea lor - nu arbitrară, ci bazându-se pe influența diferitelor conjuncturi planetare asupra vieții pe Pământ – în zodii? Zodiacul pe care se bazează imensa majoritate a astrologilor, de mii de ani, este acesta, numit zodiac tropical și care împarte traseul Soarelui în 12 arce egale de câte 30 de grade, fiecare corespunzând unei zodii care are comună denumirea cu o constelație și atât.
De exemplu, din 2002, Soarele traversează constelația Capricornului în perioada 19 ianuarie – 15 februarie, pe când zodia Capricornului, cea din zodiacul tropical folosit de astrologi este între 22 decembrie și 19 ianuarie(cu mici variații, de maxim o zi, de la un an la altul). De ce se „agață” astrologii de acest tip de zodiac? pentru că el este proiecția zodiacului sideral în conștiința terestră; este raportat la ciclurile naturale, punctat de solstiții și echinocții; este cel care funcționează foarte bine atât în ceea ce privește temperamentul oamenilor, cât și în prezicerea evenimentelor din viața lor. Noi, astrologii, considerăm că Soarele intră în zodia Berbecului la momentul echinocțiului de primăvară și atunci apar, pretutindeni în natură și bineînțeles în natura umană, energiile unui nou început. La fel, vara începe atunci când Soarele intră în zodia Racului, la solstițiul de vară și atunci ne simțim inundați de tot ceea ce înseamnă lumină solară, în cea mai lungă zi a anului. Soarele intră în Balanță la momentul echinocțiului de toamnă, când ziua este iarăși egală cu noaptea și când natura se găsește într-un moment de echilibru. În sfârșit, Soarele intră în recele Capricorn la momentul solstițiului de iarnă, când razele Soarelui sunt palide și zilele sunt cele mai scurte.
Potrivit zodiacului sideral, cel legat de constelații, energia Berbecului, de impuls, entuziasm, început ar fi undeva prin vară, vara spre toamnă și tot așa. Când vom coloniza Marte sau altă planetă, atunci într-adevăr vom raporta influența stelelor la noua casă a oamenilor și atunci e posibil să avem alte…zodii. Cele două zodiace pot fi imaginate ca două cercuri concentrice suprapuse, dar care se învârt cu viteze diferite, ele suprapunându-se doar odată la aproximativ 26.000 de ani. Din confundarea lor a ieșit și mitul celei de-a 13-a zodii, respectiv Ophiuchus care nici măcar nu a putut fi precizată: unii spun că este între 29 noiembrie – 17 decembrie, alții că ar fi între 6 și 31 decembrie.
Ba unii anunțau, acum câțiva ani, că au și descoperit-o când ea este o constelație care făcea parte din cele 48 descoperite de Ptolomeu de acum aproape 2000 de ani. Ea este reprezentată de un grup de stele care se învecinează cu constelația Scorpionului în partea de sud, cu cea a Săgetătorului în partea de vest și cu cea a Capricornului la nord. Cea mai hilară știre pe care am citit-o a fost că un astronom din Australia(fără nume, ca să știm și noi) a descoperit un semn zodiacal apărut în urma unor devieri de la traiectoria Pământului(practic precesia echinocțiilor, fenomen existent de când e lumea și pământul pe care-l știm) și că acesta ar fi Ophiuchus, a 13-a zodie. Dacă există vreun astronom care poate descoperi pe cer un semn zodiacal, chiar mă las de astrologie. În ceea ce privește, constelația aceasta ea poate fi văzută și cu ochiul liber.
Această așa zisă a 13-a zodie reprezintă, de fapt, decanele 2 și 3 ale zodiei Săgetător și decanul 1 al zodiei Capricorn. Cum și în astrologia generalistă, pe zodii, există totuși o împărțire în câte 3 zone numite decani și guvernate de planete diferite, chiar reprezentanții aceleiași zodii au caracteristici oarecum diferite. Deci cei născuți în această a 13-a zodie se pot regăsi în descrierile pe zodiile respective(Săgetător și Capricorn) nuanțate de poziția pe care o are Soarele la momentul nașterii. Mai grav este însă că s-a încercat decalarea celorlalte zodii pentru a împărți cumva egal cercul zodiacal, rezultând un talmeș-balmeș. Eu am încercat, acum ceva timp, să verific noua încadrare în 13 zodii pentru aproximativ 50 de clienți cărora le cunoșteam foarte bine temperamentul și nu numai. A ieșit ceva neconform cu realitatea din toate punctele de vedere. Oricât de seducătoare și incitantă poate fi o teorie, dacă ea nu se bazează pe un fundament solid și nici nu se verifică în practică, este una bună doar de amuzament.
Prelucrarea datelor cu caracter personal | Politica de cookie-uri
Copyright ©
2007-2024 AstroVesta® Toate drepturile rezervate.
Toate materialele conţinute în acest site aparţin astrologului Vesta. AstroVesta® este marcă înregistrată.
Este interzisă reproducerea integrală sau parţială a textelor conţinute în www.astrovesta.com fără acordul autorului.